Archive for 12 august 2010

O intalnire minunata cu Batranul Paisie la 7 ani de la moartea sa

12 august 2010

Parintele Paisie Aghioritul

Aceasta noua minune a parintelui Paisie am gasit-o istorisita pe blogul Manastirii Vatopediu http://vatopaidi.wordpress.com/2010/07/21/an-extraordinary-meeting-with-elder-paisios-seven-years-after-his-death/ de un anume G. care ii scrie prietenului sau Misha despre cum a fost salvat de la moarte de parintele Paisie in iarna anului 2001 in momentul in care ratacise drumul spre Manastirea Karakallou.

INTRODUCERE

Cateva comentarii facute de Misha: Aceasta scrisoare a fost primita in 2006. A fost tinuta ascunsa din motive personale ale destinatarului. Astazi a sosit ceasul sa fie publicata cu permisiunea autorului. Un prieten, G., l-a inatalnit pe Cuviosul Paisie, de a carui existenta nu stia, in 2001(la 7 ani dupa moartea Cuviosului), cand G a fost intr-un pelerinaj la Sfantul Munte Athos. Scrisoarea care urmeaza descrie imprejurarile minunate ale intalnirii, dialogul si  cum a facut cunostinta cu Batranul Paisie. As vrea mai intai sa-I multumesc Domnului  pentru oameni precum Cuviosul Paisie si in special pentru dragul G, care mi-a incredindat cu atata deschidere  detaliile intalnirii sale cu Batranul Paisie. Ma rog ca Maica Domnului si Cuviosul sa-l protejeze, acum ca se afla cu familia pe taramuri straine.

Parintele Paisie in fata chiliei

Buna,

Prietene Misha,

In sfarsit, au trecut aproape 5 ani de la intalnirea mea cu Batranul Paisie  si pot asadar sa trag o linie si sa gasesc putina liniste. Este irelevant ca impartasesc aceasta experienta cu cineva.  Mai ales cand acel cineva esti tu, care l-ai cunoscut deja pe Cuviosul Paisie. Chiar si in cazul acesta ii pot simti interventia. As dori sa primesti intreaga poveste ca pe o marturisire. Sunt convins ca vei arata intelegere asa cum nu ar face-o nimeni. Asta este suficient pentru mine. Voi include si cateva imagini cu intamplarea mea, din moment ce o imagine valoreaza cat o mie de cuvinte.

25 Noiembrie 2001

Cararea spre Sf. Manastire  Karakallou: cateva ore inainte sa-l intalnesc pe Cuviosul Paisie.

L-am intalnit pe Batran cam in acelasi loc pe carare

cararea

si era imbracat la fel . Singura diferenta fata de fotografie este ca in ziua intalnirii era rece si mohorat afara si era si ceva zapada pe fiecare parte a drumului. Era si mult noroi din moment ce zapada se topise recent. Din acest punct, drumul se bifurca. Eram gata sa merg pe cararea din stanga, catre plaja, din moment ce presupusesem gresit ca manastirea era aproape de plaja. Deodata a aparut Cuviosul si dupa ce mi-a spus: ‘Ai gresit drumul, urmeaza-ma’, a luat-o pe cararea din dreapta a drumului. In timp ce mergeam la cativa pasi in spatele lui, ma intrebam cum  de nu ingheata din moment ce era imbracat atat de subtire. Si de asemenea:’ Cum de pantofii lui nu-s plini de noroi asa ca ai mei?’

Eram impresionat de cat de repede mergea. Incepusem sa-mi pierd rasuflarea  si m-am simtit usurat cand mi-a spus :’’ Urmeaza aceasta carare si Hristos si Maica Domnului te vor ocroti. Eu ma voi intoarce la schitul meu.” In prealabil  imi spusese ca “se folosesc buldozere sa distruga cararile Sfantului Munte’’ si m-a intrebat “Ninge in I..?”

Totul a durat in jur de 10 minute. Cand fiecare ne-am urmat drumul am simtit ca ceva foarte ciudat se intamplase, dar nu-mi puteam da seama ce anume. Am parasit Sfantul Munte Athos pe 15 Decembrie. Pe masura ce feribotul se indeparta de portul Daphni, m-am simtit profund indurerat ca plec. Dupa cinci ani, simt ca o mare parte din mine este inca acolo.

Am sarbatorit Craciunul si Anul Nou 2002 cu familia. Ulterior, mi-am luat rucsacul si am plecat din nou. Durerea de a fi departe de Grecia  era chinuitoare din nou. Anii treceau si posibilitatea de a nu mai vedea Grecia devenea tot mai reala.

Durerea nu mai era atat de acuta acum, dar amintirea intalnirii cu Batranul Paisie devenea tot mai puternica. Asta l-a determinat pe fratele meu sa-mi spuna la telefon odata :”Te rog, hai sa nu mai incepem din nou cu calugarul acela“

(Urmeaza mai multe detalii personale legate de anii 2003-2004)

In timpul Jocurilor Olimpice am simtit o dorinta puternica sa construiesc o troita. Dorinta mea era foarte puternica, desi nu fusesem niciodata prea religios. Relatia mea cu biserica era una formala. Imi respectam religia si biserica, dar nimic mai mult. In toamna anului 2004 am inceput sa schitez proiectul si am adunat toate materialele necesare. Am construit capela in camera destinata  unui hobby de-al meu-computerul. Totul mergea bine si ma bucuram. Era ciudat, dar uneori camera se umplea cu o mireasma minunata, care nu stiu de unde venea. Sotia mea nu simtea nici un miros. Am construit-o bucata cu bucata, folosind numai ciment de calitate si speram sa dureze multi ani. Am terminat-o la inceputul lunii mai 2005 si am dus toate partile jos in gradina pentru a le asambla. La inceputul lui August 2005, totul era gata. Mi-au trimis un clopot mic din Grecia , apa sfintita de la biserica din Spata si niste untdelemn din candela Sfantului Efrem. Pe 15 August am  sfintit troita si am inchinat-o Maicii Domnului. I-am pus hramul “Acoperamantul Maicii Domnului’’. Icoanele au fost daruite de familia mea din Grecia. Apoi au inceput sa aiba loc o serie de lucruri minunate.

Troita

In cursul zilei urmatoare, lucram la computer. Lucrez adesea la mai multe pagini simultan. Cand am terminat si inchideam paginile, a aparut fotografia Cuviosului Paisie, pe care o cautasem de atata timp. Inca nu-i stiam numele. Eram atat de socat incat imediat am sunat-o pe sora mea:’’Am gasit calugarul. Imi  arata pantofii de parca m-ar fi intrebat ‘iti amintesti de mine?’ I-am spus deasemenea ca-I voi trimite o fotografie sa o arate preotului paroh , in caz ca ar fi stiut cine este calugarul. Sora mea, care este cu picioarele pe pamant, mi-a zis ca fie va aparea din nou, fie ne va da indicii despre identitatea sa.

Cateva zile mai tarziu, am ascultat din pura intamplare  pe internet, programul ‘Agrypnos’ cu Manos Tsimilides. L-am auzit cum ii spunea unuia din ascultatori care cauta sfintii zilei , sa caute pe site-ul www.eortologio.gr. Am cautat si eu din curiozitate pe acest site , unul foarte util pentru oameni ca mine. Apoi am scris ceva destul de comun in cartea de oaspeti a lor. Zece zile mai tarziu, am primit un mail de la www.kivotos.1821.gr in care ma informau despre site-ul lor. Le-am raspuns, intrebandu-I de unde aveau adresa mea, la care mi-au raspuns:’de la eortologio.‘

Imi place foarte mult site-ul ‘kivotos Help’. Sunt oameni minunati. Imi plac in special raspunsurile pe care le dau la intrebarile membrilor. Am continuat sa ne trimitem mailuri foarte interesante. In unul din ele am facut referire la momentele dificile prin care trece familia greaca moderna. Au fost de accord cu mine spunand:’Mai ales acum, ca Batranul Paisie nu mai este printre noi sa ne ajute…’ I-am intrebat cine este acest Batran Paisie si mi-au raspuns ca este unul dintre cei mai buni si mai iubiti parinti Aghioriti contemporani.. Mi-au trimis doua fotografii . M-am gandit ca era timpul sa-I intreb despre Batranul meu si le-am trimis fotografiile cu el. Sunt sigur ca au crezut ca-i iau in ras. Ei mi-au trimis pur si simplu pagina de net dedicata Cuviosului http://www.athos.edo.gr/. Am vizitat pagina, dar tot nu-I stiam numele, sa pot intreba de el. Am navigat multe ore pe internet inainte sa-mi dau seama ca  Batranul meu era intr-adevar Paisie. Am crezut ca murise dupa intalnirea noastra pe Sfantul Munte din 25 Noiembrie 2001. Am cerut ceva mai multe detalii si un rezumat al vietii lui pe Forumul ‚athos edo‘.

G agelos mi-a trimis raspuns cu o scurta trecere in revista a vietii sale si mi-a recomandat cartea pe care o scrisese Ieromonahul Isaac. Cand am citit despre data la care murise batranul, a fost de parca m-ar fi lovit trasnetul. Chiar si sotia si-a dat seama ca ceva nu-i in regula si m-a intrebat ce se intamplase.

Am cerut sa-mi fie trimisa cartea din Grecia.  A fost una dintre cele mai dificile carti citite de mine. M-a afectat foarte mult. Este foarte greu pentru mine sa inteleg toate acele nevointe pe care si le impusese Batranul. Puterea vointei sale era de domeniul neverosimilului.  Aceasta este relatarea pe scurt a intalnirii mele cu Batranul Paisie. Nu am nici cea mai mica indoiala ca el imi salvase viata in acel moment in Sfantul Munte. Si acum face acelasi lucru, indrumandu-mi incet viata spre mantuire. A fost greu pentru mine sa scriu aceasta scrisoare unui strain. Este ceva ce nu am mai facut inainte. Vreau doar sa arat ca nu sunt fanatic …sau mai degraba faptul ca nu am ajuns la inaltimi.…………………………………   Sunt un om normal, cu slabiciunile mele..(aici va sunt date detalii personale)Domnul sa aiba mila de mine.

Este ciudat, dar ceva din interiorul meu imi spune sa am incredere in tine. Este ceva ce nu pot explica. Dar in decursul ultimilor ani s-au intamplat atatea lucruri pe care nu mi le pot explica. Te las pe tine sa hotarasti daca merita sa fie publicata povestea mea. Cred ca ii datorez asta Batranului, ca oamenii trebuie sa afle despre aceasta intamplare. Poti folosi scrisoarea si fotografiile mele  sau le poti slefui dupa cum ti se pare potrivit. Sper ca nu te-am zapacit cu incoerenta mea. Iti urez toate cele bune. Sa ai o saptamana frumoasa!

Cateva comentarii facute de Misha

Toate detaliile personale ale prietenului meu G sunt disponibile pentru toata lumea. Scrisoarea in forma ei originala(si partile pe care astazi le-am omis)vor fi inmanate la locul potrivit astfel incat sa poata fi evaluate si prezentata pentru beneficiul acelora care il cinstesc pe Batran.Ii rog pe toti acei prieteni care-si doresc sa o reproduca, sa pastreze continutul si sa aminteasca sursa pentru a preveni lucruri ca ‘telefonul fara fir’, care apare destul de des in povestirile personale.

Sfarsit

Istorisirea  a fost preluata de pe http://misha.pblogs.gr/2010/07/

Traducerea a fost realizata de prof. Gabriella Misailescu.

( N.N. Redam mai jos un sms pe care l-am primit de la doamna profesoara G.M. dupa ce terminase traducerea:

Parinte, lucrand la traducere, am uitat cu totul ca am mancarea pe foc, dar aducandu-mi aminte, intr-un tarziu, am alergat crezand ca e deja carbonizata, dar apa era la acelasi nivel, desi trecuse 1h… )


%d blogeri au apreciat asta: