Archive for Octombrie 2010

A venit toamna.

18 Octombrie 2010

A venit toamna

Toamna

Sau iarna?!

Zapada pe crestele Fagarasului

Voi n-ati fost cu noi în celule

15 Octombrie 2010

Luni 11 octombrie 2010 la hotel Hilton din Bucuresti a avut loc Simpozionul International de Martirologie – “Moartea martirica”  dedicat celor care au patimit in temnitele comuniste. In cadrul simpozionului au fost invitati profesori şi preoţi din România, Grecia, Rusia, SUA etc.  alaturi de fosti detinuti politici precum Marcel Petrisor, Demostene Andronescu, Octav Bjoza, Gh. Jijie si alte personalitati care au suferit in inchisorile comuniste.

A doua zi am vizitat Forul 13 – Jilava. Celulele parca inca mai pastreaza sunetul groazei in care personalitatile vietii politice si culturale romanesti si-au gasit sfarsitul. Vina principala a celor care au patimit a fost faptul ca erau intelectuali. Unul din acestia este D-l Marcel Petrisor care a reusit sa supravietuiasca cumplitului experiment. Domnia sa ne-a fost si  ghid pe parcursul vizitei la Jilava.

Voi n-ati fost cu noi în celule

de Radu Gyr

Voi n-ati fost cu noi în celule
să stiti ce e viata de bezne,
sub ghiare de fiara, cu guri nesatule,
voi nu stiti ce-i omul când prinde să urle,
strivit de catuse la glezne.

Voi n-ati plans în palme, fierbinte,
strapunsi de cutitul tradarii.
Sub cer fără stele, în drum spre morminte,
voi n-ai dus povara durerilor sfinte
spre slava si binele tarii.

In cantec cu noi laolalta
trecand printre umbre peretii,
voi n-ati cunoscut frumusetea inalta
cum dorul irumpe, cum inima salta
gonind dupa harpele vietii.

Ce-i munca de brate plapande,
ce-i jugul, ce-i ranjet de monstru,
cum scartie osul când frigul patrunde,
ce-i foamea, ce-i setea, voi n-aveti de unde
să spuneti aproapelui vostru.

Voi nu stiti în crunta-nchisoare
cum minte speranta si visul,
când usile grele se-nchid în zavoare,
si-n teama de groaznica lui inclestare
pe sine se vinde invinsul.

Ati stat la ospete-ncarcate
gonind dupa fast si orgoliu,
nici mila de noi si nici dor, nici dreptate,
nici candel-aprinsa si nici libertate,
doar ghimpii imensului doliu.

Asa sunteti toti cei ce credeti
ca pumnul e singura faima.
Fatarnici la cuget, pe-alături ne treceti,
când noi cu obrajii ca pamantul de vineti,
gustam din osanda si spaima.

Când portile sparge-se-or toate
si mortii vor prinde să urle,
când lanturi si ziduri cadea-vor sfarmate,
voi nu stit ce-nseamna-nvierea din moarte,
căci n-ati fost cu noi în celule.

Această prezentare necesită JavaScript.

SURSA: http://idealphotoro.wordpress.com/


%d blogeri au apreciat asta: