Archive for Decembrie 2011

Parteneriat de promovare a tradiţiilor şi obiceiurilor păstoreşti

28 Decembrie 2011

În parohia Corbi din judeţul Argeş, în ziua de cinstire a Sf. Mc. Ştefan, s-a pus bazele unui parteneriat între Arhiepiscopia Argeşului şi Muscelului şi Arhiepiscopia Râmnicului. Scopul acestuia este legat de promovarea tradiţiilor şi obiceiurilor strămoşeşti păstrate în localităţile Corbi de Argeş şi Vaideieni de Vâlcea.

Parteneriat de promovare a tradiţiilor şi obiceiurilor păstoreşti

Cele două sate au ca ocupaţie generală păstoritul, fiind formate după anul 1740 prin contopirea populaţiei autohtone din partea sudică a Carpaţilor, cu ardelenii veniţi din Mărginimea Sibiului, mai precis din comuna Jina.

Evenimentul desfăşurat în parohia Corbi a început astăzi cu Sfânta Liturghie arhierească oficiată în biserica ,, Sf. Treime,, din localitate , de Înaltpreasfinţitul Părinte Calinic, Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului şi Preasfinţitul Emilian, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului.

Evenimentul a continuat cu organizarea unui Festival de cântece, jocuri, colinde, obiceiuri şi port tradiţional corbenesc, intitulat ,, CORVUS CORAX,,..

În baza parteneriatului încheiat cu Arhiepiscopia Râmnicului, un eveniment asemănător va avea loc în localitatea Vaideieni, în ziua de 1 ianuarie 2012, urmând ca la ediţiile viitoare cele două parohii să prezinte programe comune de promovare a tradiţiilor şi obiceiurile păstoreşti.

În cadrul Festivalului organizat astăzi în comuna Corbi a fost prezent şi grupul vocal ,, Brevis Cuartet,, care a prezentat în faţa publicului un frumos program de colinde.










SURSA

Confuzii

17 Decembrie 2011

Cu două dintre multele reminiscenţe ale limbajului ateu din vremea comunistă ne întâlnim în această perioadă a anului. Este vorba de “sărbătorile de iarnă” şi “ignatul porcilor.”
“Sărbătorile de iarnă” este o sintagmă prin care a vrut să se înlocuiască denumirea marilor praznice ale Ortodoxiei care se serbează acum: NAŞTEREA, TĂIEREA ÎMREJUR ŞI BOTEZUL Domnului nostru Iisus Hristos. Adică, accentul să cadă pe iarnă şi ce poate ea oferi ci nu pe cele ale lui Dumnezeu.
De asemenea s-a ajuns să se dea porcului mai multă atenţie decât unui sfânt al lui Dumnezeu. Omul e preocupat mai mult de carnaţi, şuncă, caltaboş, decât de păzirea unei porunci dumnezeiesti, cum este cea postului. Adică se pun cele trupeşti înaintea celor dumnezeieşti.
Şi cât de mult au de pierdut cei care procedează aşa, pentru că, aşa cum spune un mare părinte duhovnicesc, cel care nu-l are pe Dumnezeu pe primul loc în viaţa sa, nu-L are, de fapt, deloc. Atât de mare era credinţa înaintaşilor noştri, încât ei respectau cu sfinţenie vremea postului. Astfel, tăierea porcului se făcea după Crăciun, ca nu cumva să se spurce vreun vas cu carne de porc, cu „de dulce”.

Dar, haideţi să vedem cine este acest mare sfânt.
Sfântul Sfinţit Mucenic Ignatie Teoforul, episcop de Antiohia, a fost printre primii martiri al Bisericii şi unul din cei mai de seamă Părinti apostolici, fiind ucenic al Sf. Ap. Şi Evanghelist Ioan şi următor pe scaunul Antiohiei al Sf. Ap. Petru, fiind martirizat în prima decadă a sec. II d.Hr. din porunca împăratului Traian. Pentru numirea de Teoforul există două ipoteze ,”Teoforul”, putând însemna atât „purtătorul de Dumnezeu” cât şi „cel purtat de Dumnezeu”.
Atunci când Traian l-a întrebat de ce i se spune Teoforul, sfântul i-a răspuns:
– Pentru că pe Domnul nostru Iisus Hristos, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, eu Îl port în inima mea!
Sfântul Ignatie a fost trimis la Roma şi aruncat la lei.
Şi atunci un leu a sărit pe un umăr de-al lui şi unul pe celălalt umăr şi l-au sfâşiat bucăţi. Şi au venit creştinii la împăratul să le dea oasele, de la mâini, de la picioare, care au mai rămas. Şi le-a dat împăratul.
Ce s-a întâmplat încă? Minune mare, minune mare! Oasele cele mai mici de la mâini le-au mâncat leii, au mâncat toată carnea, toate măruntaiele, însă inima n-au mâncat-o. Inima-i de carne. Tocmai inima. Stătea între oase.
Şi a spus împăratul: – Ce-i cu inima de n-o mănâncă? – Măria ta, uite leii inima au lăsat-o! – Măi, el îmi spunea mie în Antiohia, înainte de a merge la război, că poartă pe Iisus în inima lui.
Şi poate de aceea n-au mâncat-o leii. Ia luaţi sabia şi despicaţi inima ceea. A luat un ostaş sabia, şi când a despicat inima Sfântului Ignatie, ca un măr s-a desfăcut în două. Şi cu slove de aur era scris pe o parte: Iisus, şi pe cealaltă parte, Hristos.
„Cel purtat de Dumnezeu” i se spune pentru că Sfântul Ignatie a fost copilul pe care l-a apucat de mână Stăpânul Hristos şi l-a luat în braţe şi a zis: „De nu se va smeri cineva pe sine ca pruncul acesta, nu va intra în împărăţia cerurilor”; şi: „Cel ce va primi pe un prunc ca acesta în numele Meu, pe Mine Mă primeşte”.
Aşadar, să-l rugăm pe Sf. Ignatie să ne ajute şi nouă ca prin împlinirea poruncilor dumnezeieşti, a postului, a rugăciunii, dar mai ales prin spovedanie curată şi prin împărtăşirea cu Sfintele Taine să devenim şi noi purtători de Dumnezeu şi astfel cu mulţumire să ne bucurăm în aceste preaslăvite praznice ale Domnului, Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Student teolog
Alexandru-Petruţ ALBEI

Ierodiacon Dionisios Firfiris

14 Decembrie 2011

Doxologia glas 8 cromatic

13 ani fără parintele Cleopa

2 Decembrie 2011

Parintele Cleopa Ilie, unul dintre cei mai mari duhovnici pe care i-a nascut pamantul romanesc, a ramas in amintirea crestinilor sub chipul parintelui luminos ce ii intimpina pe toti cei ce calcau pragul manastirii sale. Chilia parintelui se afla in Muntii Neamtului, in Manastirea Sihastria, la poalele muntelui pe care isi inalta rugaciunile calugarii de la Schitul Sihla.

Manastirea Sihastria - Paraclisul, Pangarul si Biserica veche

In fata chiliei sale, in acel loc de tamaduire sufleteasca, s-au scurs nenumarate clipe ce au schimbat viata multora. Stand pe prispa chiliei sale, sau langa copacul din partea stanga, iar pelerinii pe cele cateva bancute din apropiere, Parintele Cleopa se arata acelora ca un adevarat indrumator in cele ale sufletului, iar ei, ca adevarati ucenici, elevi la scoala vietii duhovnicesti.

Chilia Parintelui Cleopa Ilie - in partea dreapta, intre pomi

Parintele Cleopa nu-i mai intampina pe credinciosi cu minunatele sale cuvinte „Manca-v-ar raiul sa va manance!”, insa chilia sa, bancile pe care au stat nenumarate suflete in cautare de alinare parinteasca si tot ceea ce se afla imprejur pastreaza inca ecoul acelor cuvinte. Parintele s-a mutat intre fratii sai, in cimitirul odihnitor de suflete, din deal.

Chilia Parintelui Cleopa Ilie

Cu toate acestea, drumul Manastirii Sihastria nu a fost uitat, iar chilia de pe deal a parintelui nu a devenit pustie. Aceasta camaruta, martora a atator nevointe, aprinde inca multe suflete de dragostea lui Dumnezeu. Credinciosi din Grecia, Serbia, Franta, Ungaria si mai ales din Romania vin sa viziteze si sa se roage in aceste locuri sfintite prin rugaciune si nevointe, la chilia si la mormantul Parintelui Cleopa Ilie.

Chilia Parintelui Cleopa Ilie

Chilia Parintelui Cleopa de la Sihastria este unul dintre cele mai cautate locuri din intreaga manastire, alaturi de biserica cea veche si de cimitirul cu oseminte sfinte. Odata ajunsi in fata vechii biserici, trecand pe sub clopotnita de la intrare, un micut indicator ne indruma pasii spre dealul din spatele manastirii, care pastreaza inca „coltul de rugaciune al Parintelui Cleopa Ilie”, chilia care i-a tainuit nevointele atatia ani.

Chilia Parintelui Cleopa Ilie

Trecand pe langa trapeza monahala, o scara cu trepte de piatra ne cheama parca sa ne ridicam sufletele si mintea, odata cu trupurile, in intampinarea Parintelui Cleopa. Ce mare bucurie cuprinde sufletul atunci cand acesta calca pe urmele unui sfant batran, inca rugator pentru mantuirea lumii.

Chilia Parintelui Cleopa Ilie

Parintele Cleopa Ilie nu a vietuit in aceasta chilia inca de la intrarea sa in Manastirea Sihastria. Merita mentionat, inca de la inceput faptul ca, pentru a fi inchinoviat la Sihastria, Parintele Cleopa Ilie a trebuit sa astepte trei zile la poarta manastirii. Aceasta ispitire canonica, randuita de staretul Ioanichie Moroi, i-a incercat tanarului Constantin rabdarea si dorinta sincere de a locui in manastire.

Chilia Parintelui Cleopa Ilie          Chilia Parintelui Cleopa Ilie

Parintele Ioanichie Moroi - cel care l-a tuns in monahism pe parintele Cleopa Ilie          Chilia Parintelui Cleopa Ilie

Prima ascultare incredintata la mamastire fratelui Constantin a fost pastorirea oilor. Aceasta va fi pentru el „o facultate de neegalat”, in seninul noptilor si in linistea naturii, el invatand tainele Sfintei Scripturi, deprinzand cuvintele Sfintilor Parinti si practicand o curata viata calugareasca. In iulie 1937, rasoforul Constantin, luat sub mantie de batranul si blandul schimonah Proclu Popa, a devenit monahul Cleopa, fiind calugarit de egumenul Sihastriei, Protosinghelul Ioanichie Moroi.

Chilia Parintelui Cleopa Ilie

Batranul egumen, in varsta de 82 de ani, era foarte bolnav. Nu mai putea sluji Sfanta Liturghie si cu greu spovedea si dadea sfaturi. In aceste conditii Parintele Cleopa Ilie este rugat sa accepte functia de „loctiitor de staret”. Temandu-se de o asemenea raspundere, Parintele Cleopa Ilie a cerut o luna de ragaz, sa se roage si sa se mai gandeasca. Astfel, trecand o luna de rugaciune si asteptare, avand si binecuvantarea Parintelui Paisie, Parintele Cleopa Ilie a luat conducerea administrativa a obstii de la Sihastria.

Chilia Parintelui Cleopa Ilie

Asezandu-se in chilia sa, parintele va purta cu mare responsabilitatea fiecare problema aparuta in manastire, de fiecare data aratandu-se ca un adevarat „Avva” fata de ucenicii sai. Daca s-ar strange toate intamplarile minunate petrecuta in chilia parintelui Cleopa sau in manastirea sa, cu siguranta s-ar intocmi o minunata roada: Patericul de la Sihastria.

Chilia Parintelui Cleopa Ilie

Multi ani de zile Parintele Cleopa Ilie s-a bucurat de sanatate trupeasca, fiind binecuvantat de Dumnezeu cu un organism rezistent. Dar, dupa implinirea varstei de 70 de ani, se simtea tot mai obosit si suferind. Anii petrecuti in munti, ca si incercarile prin care a trecut in perioada ateista, l-au marcat profund.

Chilia Parintelui Cleopa Ilie - analogul pe care isi facea pravila           Chilia Parintelui Cleopa Ilie

Intors in manastirea sa iubita, parintele si-a deschis usa chiliei spre tot sufletul incercat si ingreuiat de ispitele acestui veac. Nenumarate suflete si-au gasit alinarea in chilia parintelui sau in fata acesteia, pe bancutete de lemn. Nici un om, dintre cei ce l-au intalnit pe parintele in fata chiliei sale, nu il va uita vreodata, cum, pasind usor si binecuvantand multimea, statea apoi ore in sir sa vorbeasca fiecaruie.

Chilia Parintelui Cleopa Ilie

Trupul Parintelui Cleopa s-a mutat de pe bancuta din cerdacul chiliei in cimitirul manastirii, dar duhul lui de rugaciune uneste pamantul cu cerul si aduna laolalta pe toti cei care l-au cunoscut si l-au iubit. Nu este nevoie ca cineva sa-l fi cunoscut pentru a iubi acest loc, ci este nevoie doar sa paseasca lin pe aceste pietre pentru a simti, in inima lui, mangaierea parintelui.

Chilia alaturata - in partea stanga a casei

Chilia sa a devenit un fel de muzeu pentru pelerini, dar si o icoana a unui loc de rugaciune. Chilia pastreaza toate cele ramase de la parintele: icoane, carti de rugaciune, epitrahilul sau, scaunelul de rugaciune, metaniile, papucii, hainele si multe altele. Toate acestea mangaie sufletele credinciosilor, cunoscut fiind faptul ca obiectele folosite de catre sfinti devin si ele mangaietoare.

Chilia Parintelui Cleopa Ilie - cele ramase de la parintele

Preafericitul Daniel l-a numit pe Parintele Cleopa Ilie drept „un misionar statornic in chilie”. Prin viata sa, el a aratat intr-un fel minunat cum cineva poate sa aduca lumea la Dumnezeu, sa schimbe vieti, sa vindece rani, sa hraneasca suflete, nu cutreierand lumea, nu batand din usa in usa, precum sectarii, ci deschizand cu dragoste usa chiliei sale si ajutand pe fiecare pacatos sa-si deschida propriul sau suflet pentru a se intalni cu iubirea lui Dumnezeu pentru toti oamenii.

Mormantul Parintelui Cleopa Ilie - rugaciune

Chilia parintelui Cleopa Ilie a ramas ca o marturie nestinsa a vietuirii sale isihaste, a dragostei sale fata de oameni, pe dealul abrupt al Manastirii Sihastria, spre mangaierea tuturor celor care inca ii calca pragul.

Teodor Danalache

SURSA


%d blogeri au apreciat asta: