Confuzii

by

Cu două dintre multele reminiscenţe ale limbajului ateu din vremea comunistă ne întâlnim în această perioadă a anului. Este vorba de “sărbătorile de iarnă” şi “ignatul porcilor.”
“Sărbătorile de iarnă” este o sintagmă prin care a vrut să se înlocuiască denumirea marilor praznice ale Ortodoxiei care se serbează acum: NAŞTEREA, TĂIEREA ÎMREJUR ŞI BOTEZUL Domnului nostru Iisus Hristos. Adică, accentul să cadă pe iarnă şi ce poate ea oferi ci nu pe cele ale lui Dumnezeu.
De asemenea s-a ajuns să se dea porcului mai multă atenţie decât unui sfânt al lui Dumnezeu. Omul e preocupat mai mult de carnaţi, şuncă, caltaboş, decât de păzirea unei porunci dumnezeiesti, cum este cea postului. Adică se pun cele trupeşti înaintea celor dumnezeieşti.
Şi cât de mult au de pierdut cei care procedează aşa, pentru că, aşa cum spune un mare părinte duhovnicesc, cel care nu-l are pe Dumnezeu pe primul loc în viaţa sa, nu-L are, de fapt, deloc. Atât de mare era credinţa înaintaşilor noştri, încât ei respectau cu sfinţenie vremea postului. Astfel, tăierea porcului se făcea după Crăciun, ca nu cumva să se spurce vreun vas cu carne de porc, cu „de dulce”.

Dar, haideţi să vedem cine este acest mare sfânt.
Sfântul Sfinţit Mucenic Ignatie Teoforul, episcop de Antiohia, a fost printre primii martiri al Bisericii şi unul din cei mai de seamă Părinti apostolici, fiind ucenic al Sf. Ap. Şi Evanghelist Ioan şi următor pe scaunul Antiohiei al Sf. Ap. Petru, fiind martirizat în prima decadă a sec. II d.Hr. din porunca împăratului Traian. Pentru numirea de Teoforul există două ipoteze ,”Teoforul”, putând însemna atât „purtătorul de Dumnezeu” cât şi „cel purtat de Dumnezeu”.
Atunci când Traian l-a întrebat de ce i se spune Teoforul, sfântul i-a răspuns:
– Pentru că pe Domnul nostru Iisus Hristos, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, eu Îl port în inima mea!
Sfântul Ignatie a fost trimis la Roma şi aruncat la lei.
Şi atunci un leu a sărit pe un umăr de-al lui şi unul pe celălalt umăr şi l-au sfâşiat bucăţi. Şi au venit creştinii la împăratul să le dea oasele, de la mâini, de la picioare, care au mai rămas. Şi le-a dat împăratul.
Ce s-a întâmplat încă? Minune mare, minune mare! Oasele cele mai mici de la mâini le-au mâncat leii, au mâncat toată carnea, toate măruntaiele, însă inima n-au mâncat-o. Inima-i de carne. Tocmai inima. Stătea între oase.
Şi a spus împăratul: – Ce-i cu inima de n-o mănâncă? – Măria ta, uite leii inima au lăsat-o! – Măi, el îmi spunea mie în Antiohia, înainte de a merge la război, că poartă pe Iisus în inima lui.
Şi poate de aceea n-au mâncat-o leii. Ia luaţi sabia şi despicaţi inima ceea. A luat un ostaş sabia, şi când a despicat inima Sfântului Ignatie, ca un măr s-a desfăcut în două. Şi cu slove de aur era scris pe o parte: Iisus, şi pe cealaltă parte, Hristos.
„Cel purtat de Dumnezeu” i se spune pentru că Sfântul Ignatie a fost copilul pe care l-a apucat de mână Stăpânul Hristos şi l-a luat în braţe şi a zis: „De nu se va smeri cineva pe sine ca pruncul acesta, nu va intra în împărăţia cerurilor”; şi: „Cel ce va primi pe un prunc ca acesta în numele Meu, pe Mine Mă primeşte”.
Aşadar, să-l rugăm pe Sf. Ignatie să ne ajute şi nouă ca prin împlinirea poruncilor dumnezeieşti, a postului, a rugăciunii, dar mai ales prin spovedanie curată şi prin împărtăşirea cu Sfintele Taine să devenim şi noi purtători de Dumnezeu şi astfel cu mulţumire să ne bucurăm în aceste preaslăvite praznice ale Domnului, Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Student teolog
Alexandru-Petruţ ALBEI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: