Necunoscutul

Gheorghe Gorunescu – Penciu

 

A-ncremenit aşa, nu mai ştia ce-l doare.
Seara mai ieşise o rază pală de soare.
Îi mai stăruia ceva cald în privire,
Mai credea poate în vis, în iubire.

Nu mi-a spus cine e, nici cum îl cheamă.
Se trezea din când în când strigând: Mamă!
Şi rămânea cu privirea spre fereastră fixată,
Pe cine vedea n-am ştiut niciodată.

Nu-l vizita nimeni. Poate n-avea nevastă.
Căzuse peste el o aspră năpastă.
Tuşea adunat în toamna târzie.
Poate nimeni de-ai lui n-a murit de ftizie.

În patul lui, ghemuit şi străin,
Părea o icoană de rit bizantin.

Într-o zi însă, pe la orele nouă,
I s-a frânt o lacrimă-n două
Şi a rămas cu privirea spre fereastră fixată.
Pe cine vedea, n-am să ştiu niciodată.

Văcăreşti, 1951

Gheorghe GORUNESCU – PENCIU s-a născut în anul 1926, luna Ianuarie, ziua 26, în comuna Valea Iaşului, satul Cerbureni, într-o familie de oameni nevoiaşi. Numele de Gorunescu l-a moştenit de la mama lui, care ţinea foarte mult la bunicul ei: părintele Gorunescu. Cursul primar l-a făcut la Cerbureni, apoi, în anul 1940, s-a înscris la Liceul Industrial Regele Mihai I, terminându-l în 1948. În anul 1948 a fost arestat şi condamnat pentru delict de uneltire împotriva ordinii sociale, la 8 ani de temniţă grea. A trecut pe rând prin închisorile Ministerului de Interne, Malmaison (?), Jilava, Târgşor, Târgu-Ocna, Aiud, de unde s-a eliberat pe 7 Iunie 1956. În August 1958 este arestat din nou sub numele Gheorghe şi condamnat la muncă silnică pe viaţă pentru crimă de uneltire împotriva Securităţii Statului. I se găsesc, la percheziţia făcută la domiciliu, 7 caiete cu proză şi poezii, compuse în perioada primei detenţii.