Astazi, mi-au ramas intiparite ultimele cuvinte din Evanghelia Praznicului: … si s-au intors in Ierusalim cu BUCURIE MARE.”
Paradoxal, nu?! Tinand cont ca era vorba de o despartire. Si stim din proprie experienta ca despartiirle aduc tot felul de sentimente, numai bucurie, nu. Si atunci, de unde aceasta bucurie? Si nu orice fel de bucurie, ci “ bucurie mare”!
De la Hristos.
Si am facut imediat analogia cu plecare noastra de la biserica, de la Sf. Liturghie.
Plecam noi avand in sufletele noastre aceasta bucurie mare? Daca da, atunci inseamna ca L-am intalnit pe Hristos.
Daca nu, inseamna ca avem o problema.
Lasă un răspuns